În trecut pentru realizarea unei picturi murale era necesară o pregatire temeinică înainte, iar procesul în sine dura ani; pictorii aveau nevoie de o școală specială
pentru a putea realiza astfel de opere.
Printre cele mai cunoscute tehnici de pictură pe perete din trecut cunoaștem:
- Pictura encaustică care reprezintă una dintre cele mai vechi forme de artă din lume. Artiștii greci au fost primii care au folosit pictura encaustică pentru picturi murale, sculpturi, bărci și chiar arhitectură. Tehnica presupune diluarea pigmenților în ceară de albine caldă. Aceasta tehnică era folosită în special, pentru pictarea pe lemn.
- Pictura fresco care presupunea pictarea permanentă a pereților fiind folosiți pigmenți diluați în apă. Această compoziție de pigment și apă era așezată
pe peretele proaspăt zugrăvit, astfel încât baza era încă umedă și absobea culoarea, rezultând nuanțe clare și strălucitoare, iar picturile aveau o rezistență mai mare în timp.
- O altă tehnică des folosită era pictura fresco-secco, care era efectuată pe tencuiala uscată, astfel încât, pigmenții aveau nevoie de un alt tip de substanță de legare, cum ar fi: oul, cleiul sau uleiul. Compoziția rezultată, ajuta pictura să fie durabila.
- Mezzo-fresco este o tehnică aparută ceva mai tarziu, dar care înlocuiește toate tehnicile folosite anterior. Această tehnică presupunea folosirea pigmentului, pe un perete aproape uscat, astfel încât culoarea pătrundea ușor în tencuială.
În trecut, nu existau pigmenti artificiali sau obținuți chimic, astfel că, erau obținuți din materiale naturale precum: diferite tipuri de pământ, roci, minerale sau plante.
Ulterior, după obținerea pigmenților, aceștia erau amestecați cu apă sau alți compuși necesari pentru a crea rezistență și aderență în funcție de suprafața ce
urma să fie pictată.
Comentários